Beneath the wall

Hai sa ne plimbam, uite ce frumoasa e luna, nu iti place?
Nu ii raspunse. Privea in gol..era acolo si nu era, ar fi vrut sa ii spuna ceva.
As vrea...
Ce, spune?
Nimic, ma gandeam doar...
La ce? Nu ma tine asa, stii ca imi poti spune orice. S-a intamplat ceva? Ce e cu tine? Esti ciudat!
Ciudat? Asta e ciudat...dar prefer sa tac.
Spune odata, mereu faci asa, nu te mai suport! Te urasc!
Ma urasti?
Da!
Daca e asa, atunci nu ne mai ramane nimic.
Stai! Nu vorbeam serios, iarta-ma! Te iubesc!
Ma urasti, ma iubesti...ce simti de fapt?
Te urasc pentru faptul ca ma faci sa te iubesc! Esti tot ce mie imi lipseste. Te iubesc pentru ceea ce esti, pentru ceea ce faci, pentru ceea ce zici. Dar tu, tu ce simti?
Eu..nu..stiu...
Nu stii?
Simtii cum mii de ace ii intepara inima si doua lacrimi se scursera pe fata ei palida, nu mai spuse nimic..
Asta incercam sa iti spun, se intampla ceva...sunt confuz.
Se aseza o liniste apoi...
Stai! Sunt nebun! Ce fac? Nu, nu...te iubesc si totusi...
Nu mai pot! Spune o data, cat crezi ca mai pot rezista?
Dar eu nu vreau sa suferi.
Deja sufar, nu vezi? Nu te schimbi, esti acelasi. Nu inteleg cum nu mi-am dat seama ca in spatele acestui chip angelic este un demon. Un demon ce ma lasa de fiecare data sangerand de durere. Gata! Pleaca! Nu te mai vreau! Esti un monstru! M-ai mutilat!
Se intoarse si pleca, lasand-o singura in intuneric, ca de fiecare data.
Ea, se ridica isi sterse lacrimile, apoi isi indrepta privirea catre el. Plecase, nici macar nu se uitase inapoi. Atunci si-a dat seama ca s-a terminat, ca visele ei se naruira, ca viata pentru ea nu mai avea senes. Se intinse pe iarba, iar in scurt timp adormi...

O mana calda ii atinse obrajii... se trezii speriata.
Sunt eu, nu te speria!
Dar tu, aseara...
Aseara nu s-a intamplat nimic...a fost doar un vis urat...ai dormit doata noaptea in bratele mele...