miercuri, 3 februarie 2010

Dilema.Dilema.

Am de făcut profilul moral al unui criminal. N-ar fi așa mare problemă dacă aș avea puțin sânge rece cât să mă identific cu personajul, dar cum sunt prea sensibilă pentru secolul acesta, acest lucru pentru mine devine o problemă.

Dar îmi voi lua inima în dinți și voi gândi ca un criminal care și-a uchis cel mai iubit animal de companie, pisica și chiar propria soție.

Greu, greu. Dar liniște, intru în pielea personajului.
Te voi ucide leeeent.

Ce ziceți, îmi iese?

P.s: voi posta ceea ce va ieși din mintea mea criminală.
Buh-Bye!

luni, 1 februarie 2010

Toughts

Vrei să știi cum sunt? De ce?
Să mă poți distruge definitiv?
Cred că nu îți dai seama că ai în mână arma perfectă pentru a mă ucide, iar arma ești chiar TU.
Da, tu. Tu poți să mă distrugi și să mă readuci la viață exact ca pasărea Pheonix care renaște din proppria cenușă. Numai că eu nu pot singură, am nevoie de tine. Ești singurul care mă cunoște, care știe de ce am nevoie când sunt la pământ.
Nu crezi? Uită-te la mine..Nici măcar o singură părticică din mine nu îmi mai aparține, sunt în totalitate a ta. Nu-mi pare rău, dar nu nu vreau să te joci.
Dar totuși, îți voi face pe plac, îți voi spune cum/ce sunt: sunt tot și în același timp, nimic.
Vrei să fiu fiară? Pregătește-te, am unghiile foarte ascuțite!
Vrei să fiu blândă? Demonstrează ca meriți.
Vrei să te iubesc? O fac deja.
Vrei să te urăsc? Te asigur, nu ai vrea!
Acum că știi tot, vei pleca? Daca da, nu te mai întoarce.
Dar să știi că tu vei fi de vină pentru moartea mea.
Nu, nu mă voi sinucide, dar var fi același lucru..voi fi o moartă în viață.
Acum spune-mi..Rămâi?