13 August 1313

I was in a hurry. My hunger was driving me insane. I had to find some kind of animal to drink its blood, but there was nothing around. Or I just couldn`t see it.
And then, something caught my attention. She was looking after her cat..I think..or something like that, i can`t remember. I appeared in front of her and when she saw me she froze. I could hear her thoughts, her breath, I could feel her fear. Her face was pale, her eyes had tears, her lips were slightly parted...her red, red lips...I was amazed of her human beauty. Oh! And her blood! That smell was yelling at me. I have no idea of how I was able to control my hunger.
I approached her slowly. She froze and began to stare at me. I smiled at her thoughts: "He is terrifying! But so beautiful! He has shabby clothes and i can see his pale skin. OH! His eyes! They are blue!Wow! And his hair...long, blond. And this makes him look more unreal than he already is!"
She was so foolish. She thought that I`m a man...well, I`m NOT! I am an Animal!
But i was foolish too. Even though her blood had a rare fragrance, I didn`t bite her to temper my thirst. I don`t know why; I simply couldn`t do it. "Stupid vampire!" I muttered running and letting my prey there.
I should have bitten her neck and drunk all her blood. All that sweet blood. Instead, I ran away and hid in a tree to recover a little. It was as if I were poisoned.
After a couple of minutes, I saw a deer.I killed it and drank its blood, feeling relieved. Then I returned to my so-called "home".

Back.

Da, am revenit. Nu stiu pentru cat timp, dar..welcome back to me!
N-am uitat ca eram datoare cu un profil moral, dar pe buna, nici nu stiu pe unde e, nici chef de el nu am, deci voi veti fi intelegatori si nu ma veti intreba de el.

Poate va intereseaza ce am facut in ultimul timp. Destul de multe no time to talk about; so see you soon[i hope]!

Dilema.Dilema.

Am de făcut profilul moral al unui criminal. N-ar fi așa mare problemă dacă aș avea puțin sânge rece cât să mă identific cu personajul, dar cum sunt prea sensibilă pentru secolul acesta, acest lucru pentru mine devine o problemă.

Dar îmi voi lua inima în dinți și voi gândi ca un criminal care și-a uchis cel mai iubit animal de companie, pisica și chiar propria soție.

Greu, greu. Dar liniște, intru în pielea personajului.
Te voi ucide leeeent.

Ce ziceți, îmi iese?

P.s: voi posta ceea ce va ieși din mintea mea criminală.
Buh-Bye!

Toughts

Vrei să știi cum sunt? De ce?
Să mă poți distruge definitiv?
Cred că nu îți dai seama că ai în mână arma perfectă pentru a mă ucide, iar arma ești chiar TU.
Da, tu. Tu poți să mă distrugi și să mă readuci la viață exact ca pasărea Pheonix care renaște din proppria cenușă. Numai că eu nu pot singură, am nevoie de tine. Ești singurul care mă cunoște, care știe de ce am nevoie când sunt la pământ.
Nu crezi? Uită-te la mine..Nici măcar o singură părticică din mine nu îmi mai aparține, sunt în totalitate a ta. Nu-mi pare rău, dar nu nu vreau să te joci.
Dar totuși, îți voi face pe plac, îți voi spune cum/ce sunt: sunt tot și în același timp, nimic.
Vrei să fiu fiară? Pregătește-te, am unghiile foarte ascuțite!
Vrei să fiu blândă? Demonstrează ca meriți.
Vrei să te iubesc? O fac deja.
Vrei să te urăsc? Te asigur, nu ai vrea!
Acum că știi tot, vei pleca? Daca da, nu te mai întoarce.
Dar să știi că tu vei fi de vină pentru moartea mea.
Nu, nu mă voi sinucide, dar var fi același lucru..voi fi o moartă în viață.
Acum spune-mi..Rămâi?

La belle sans corp...

Gabriel se réveillait toujours de bonne heure pour prendre le temps de boire son café à l’aise et de lire les journeaux . C’était d’ailleurs le moment de la jpurnée qu’il preféréait : beurrer les tartines ; préparer un café noir, non saucré, mettre la radio, feuiller les jounaux… Ce jour-là, il se dirigeait vers la cuisine comme d’habitude, alluma la radio, quand tout à coup, il resta sur la place, le visage livide d’une corp imateriale qui incarnait le visage d’une jeune, blonde femme avec des yeux verts . Gabriel a paralysé et la tasse de café a tombé sur le plancher.

Quand il s’est réveillé il était dans son lit. « Il a été seulement un cauchemar ! Ohh ! Mais il est 12 : 30, je suis en retard ! Comment est-il possible d’oublier me réveiller ? » Gabriel a sauté par-dessus son habitude et il est parti au travail. Sur le chemin, pendant qu’il attendait la couleur vert de sémaphore, au coin de la rue il a vu quelque chose qui semblait avec la fantôme qu’il a vu chez lui. Curieux, Gabriel a suivi le chemin indiqué par la fantôme, mais à la fin de la rue était seulement un mur très haut. Gabriel a commencé penser que son esprit est un peu troublé.

Depuis une heure et demi il est arrivé à l’enterprise, mais il n’était pas dans ses eaux. Il pensait à ce que la fantôme veut lui dire. Ce jour, Gabriel n’a pu faire rien. Il était fatigué et son visage était plus livide que la fantôme.

Environ 21 :40 affichait l’horloge, quand sans puissance, Gabriel s’est jeté sur le lit. Il semblait que ce corp sans vie lui ravisse toutes les sens. Jamais a été Gabriel tant fatigué et « malade ». Est-ce que tout était la faute de la fantôme ? Ou Gabriel était vraiment malade et son esprit ne fonctionait pas normalement et il a commencé s’imaginer des choses bizares ? En fin, Gabriel a endormi, mais pour queleues minutes parce que la fantôme a retourné. Effrayé, Gabriel a couru sur les escaliers jusqu’à la cuisine et la fantôme après lui. Gabriel a pris un couteau et avec peur et désespoir il a collé le couteau dans le cœur de la belle jeune imateriale.

Et puis, quand Gabriel a realisé qu’il a collé le couteau dans son cœur. Il n’y avait aucun fantôme, seulement son imagionation :

Gabriel était vraiment malade…

Pentru că...

Pentru că fiecare dintre noi iubeşte, pentru că fără iubire nu existăm sau de fapt existăm, dar nu trăim, pentru că toţi avem la un moment dat un "almost lover", pentru că posibil datorită lor avem amintiri de neuitat, pentru că nu întotdeauna ne rănesc intenţionat, pentru că ne fac viaţa mai palpitantă, pentru că nimic nu vine de-a gata, pentru că iubirea doare, dar ne place, pentru că suntem oameni şi oamenii iubesc.


P.S: ce? am chef de aberat.

Piece of feelings

Weak. This is how i feel, weak and tired. Tiredd to fight with myself. Why things have to be so complicated? Not speaking about decisions. I`m sick of so many things and I still believe in many of them, `cause somehow they are part of me no matter what. Maybe that`s the problem, i care too much about everything around me.

Beneath the wall

Hai sa ne plimbam, uite ce frumoasa e luna, nu iti place?
Nu ii raspunse. Privea in gol..era acolo si nu era, ar fi vrut sa ii spuna ceva.
As vrea...
Ce, spune?
Nimic, ma gandeam doar...
La ce? Nu ma tine asa, stii ca imi poti spune orice. S-a intamplat ceva? Ce e cu tine? Esti ciudat!
Ciudat? Asta e ciudat...dar prefer sa tac.
Spune odata, mereu faci asa, nu te mai suport! Te urasc!
Ma urasti?
Da!
Daca e asa, atunci nu ne mai ramane nimic.
Stai! Nu vorbeam serios, iarta-ma! Te iubesc!
Ma urasti, ma iubesti...ce simti de fapt?
Te urasc pentru faptul ca ma faci sa te iubesc! Esti tot ce mie imi lipseste. Te iubesc pentru ceea ce esti, pentru ceea ce faci, pentru ceea ce zici. Dar tu, tu ce simti?
Eu..nu..stiu...
Nu stii?
Simtii cum mii de ace ii intepara inima si doua lacrimi se scursera pe fata ei palida, nu mai spuse nimic..
Asta incercam sa iti spun, se intampla ceva...sunt confuz.
Se aseza o liniste apoi...
Stai! Sunt nebun! Ce fac? Nu, nu...te iubesc si totusi...
Nu mai pot! Spune o data, cat crezi ca mai pot rezista?
Dar eu nu vreau sa suferi.
Deja sufar, nu vezi? Nu te schimbi, esti acelasi. Nu inteleg cum nu mi-am dat seama ca in spatele acestui chip angelic este un demon. Un demon ce ma lasa de fiecare data sangerand de durere. Gata! Pleaca! Nu te mai vreau! Esti un monstru! M-ai mutilat!
Se intoarse si pleca, lasand-o singura in intuneric, ca de fiecare data.
Ea, se ridica isi sterse lacrimile, apoi isi indrepta privirea catre el. Plecase, nici macar nu se uitase inapoi. Atunci si-a dat seama ca s-a terminat, ca visele ei se naruira, ca viata pentru ea nu mai avea senes. Se intinse pe iarba, iar in scurt timp adormi...

O mana calda ii atinse obrajii... se trezii speriata.
Sunt eu, nu te speria!
Dar tu, aseara...
Aseara nu s-a intamplat nimic...a fost doar un vis urat...ai dormit doata noaptea in bratele mele...

A walk to remember.

Şi nu mă refer doar la film.

Ora: târziu în noapte.
Destinaţia: nowhere.
Cadru: ploaie(mai mult început de ninsoare), întuneric, cald and magic feelings.

Now, dream about that.

''Are you scared?''
''Of death? No..''/''I'm scared of not being with you''

De ce?

Nu cred că există persoană care să nu îşi fi pus măcar o data întrebarea "DE CE?" indiferent de motiv. Pentru mine, nu are nici un răspuns, logic, clar şi concret. Orice răspuns ai încerca să dai, poate fi combătut cu aceeasi întrebare obsesivă: de ce? S-ar mai spune şi că această simplă în aparenţa, dar complexă în esenţă, intrebare este de fapt, una filosofică. Aici mi-aţi putea spune voi, cum mi-a spus odata şi proful meu de filosofie, că nu toate întrebările de-ce? sunt filosofie, iar eu l-am întrebat: DE CE? Eh, n-am eu dreptate când spun că întrebarile de-ce? nu au răspuns? Totuşi, ştiind că nu voi primi niciodată vreun răspuns eu mă întreb, DE CE? De ce, ce? De ce...multe(?)

Da' chiar, de ce?

Ps.: Vă doresc un Crăciun fericit, un an nou mai bun, plin de fericire şi iubire. SĂRBĂTORI FERICITE!!!

Ps2.:Aţi fost cuminţi? Vine Moşu'?